Atunci când merg la teatru, obișnuiesc să spun mai degrabă că „merg să mă culturalizez”. Este o expresie pe care am adoptat-o acum câteva luni și îmi place mult.
Ce poate fi mai frumos decât 2 ore în care ești pătruns de frumusețea cuvintelor, a gesturilor sau a poveștii/piesei care se pune în scenă?!
Am crescut cu ideea clasică de a merge la teatru într-o clădire specială, cu o scenă imensă, cu scaune amenajate în același fel, cu multe lumini și efecte speciale.
De curând însă am descoperit teatrul neconvențional, un loc în care te relaxezi în timp ce savurezi un suc și piesa preferată. Este mai mult decât ți-ai putea dori. Atmosferă faină, oameni deosebiți, spectacole de teatru pline de culoare, pe o scenă imporvizată, cu un decor simplist, aproape inexistent. În opinia mea, la un spectacol de teatru contează cel mai mult piesa care se joacă, prestația actorilor și capacitatea lor de a-ți capta atenția.
Săptămâna trecută, bunul meu prieten Emil Călinescu m-a invitat la piesa de teatru “Căldură mare”, de Ion Luca Caragiale, care s-a jucat la Teatrul Roșu, pe o terasă, în aer liber.
Deși nu era așa căldură, chiar stătea să plouă, piesa a reușit să ne țină pe scaune până în ultimul moment. Era plăcut să să asculți replicile scrise de Caragiale sub picăturile calde de apă.
Recunosc, nu am citit piesa scrisă de Caragiale, așa că nu aveam mari așteptări, în schimb am râs tot spectacolul. Actorii – Daniel Hara, Andrei Seusan și Eduard Cirlan au intrat atât de bine în rolul pe care îl interpretau, încât la final aplauzele nu se mai sfârșeau.
Apreciez cultura sub orice formă și recomand teatrul neconvențional la orice oră 🙂
Ce mai stai, hai la teatru, chiar dacă nu e așa căldură mare!
sofia.F 